Ma plimb pe strazi doar eu cu mine de mana. Mi-am luat sufletul in brate sa-i arat lumea. Ratacesc pe strazi prea largi, insa nu suficient de largi pentru a cuprinde multimea de oameni.
Sunt intr-o mare imensa de oameni, fiecare singur, fiecare cu particularitatile sale, fiecare cu bagajul sau de idei, cunostinte, ganduri….Forfotesc, alearga, grabiti, agitati…chiar si atunci cand se plimba….E ciudat!…atat de multi insa fiecare de fapt…e doar cu sine. Fiecare isi plimba “robotul”, fiecare si-a tras masca pe fata, afisand nonsalanta, degajare, zambete….fiecare isi doreste ceva….acel ceva pentru care nu gaseste niciodata timp…
Am in nari aroma de liliac, imi doresc sa miros o floare, sa simt primavara pana in profunzimea fiintei mele. Incerc sa rasar raza de soare din sufletul meu si sa o aduc pe strada pe care umblu in nestire. Imi incolteste in minte ideea unei paduri de liliac, cu flori albastre, roz si albe. Cu parfum ametitor pana la betie. Revin insa pe trotuar pentru a-mi plimba sufletul secat de lipsa naturii fragede. Imi aduc aminte de titlul unui volum de poezii al lui Mircea Cartarescu : “Faruri, vitrine, fotografii”….asta am de fapt in jurul meu….prea multe faruri si lumini, lasere, blituri, fotografii, si abundenta de vitrine…De fapt totul este o vitrina imensa in care si eu ma afisez fie ca vreau fie ca nu.
Oceanul imens de cuvinte imi inunda mintea avida de….crud si natural, firesc si neartificial. O unda lina ma face sa zambesc, un val mai puternic ma coboara din sfera viselor. Retraiesc in gand fiorul poeziei “Note de primavara” a lui Bacovia: Verde crtud, verde curd / Mugur alb si roz si pur / Vis de-albastru si de-azur / Te mai vad, te mai aud …..”
Miros imaginar floarea de liliac si continui grabita sa-mi urmez hoinareala de timp liber. Sufletul vrea sa-mi coboare din brate ca sa poata pluti nestingherit de vreun zgomot. Pe el nu-l pot pacali cu parfumul liliachiu imaginar, stie ca e captiv intr-o lume prea materiala, prea pragmatica sau prea grabita pentru a-i mai acorda timp. Insa eu refuz sa-l tin captiv si vreau sa-i ofer libertatea de a se imbogati permanent si de a se dezvolta pana la perfectiune. Nu vreau sa-mi abandonez visele si sperantele, sau sa-mi privez sufletul de vreo bucurie…
Continui promenada cu mine de mana si sufletul in brate, mirosind in van un liliac dorit sau un fir de iarba abia mijit. Te salut primavara, sub orice forma ai incerca sa ajungi la mine!
Express Yourself 