Adie un vânt cu arome de ghiocei, zambile, frezii şi raze timide de soare. Mă învăluie cromatica de alb, violet, roz, galben, verde crud şi albastru senin.
Fiindcă mi-a fost un dor teribil de primăvară, un dor de pofta de viaţă ce o oferă tuturor vieţuitoarelor acest anotimp, un dor de triluri de păsărele şi rândunele grăbite să-şi construiască cuiburi, un dor de zumzet de albine şi de cadenţă de fluturi şi de muguri ce stau să plesnească, şi de primul pom înflorit şi de primul firicel proaspăt de iarbă…un dor de VIU, de verde şi de libertate …
Deşi revine ciclic, şi adun primăverile la “buchetul de flori al vieţii”….tot aştept cu dor instaurarea primăverii în sufletul meu. Chiar dacă este a….”n” -a primăvară….ce mai contează numărul???
Primăvara este ca o grădină! O grădină înflorită, verde, multicoloră, peste care tronează perpetuu un curcubeu de idei. Ca un desen de vise!
De-aia mi se face dor de primăvară. Căci este grădina mea, oaza mea de prospeţime, de linişte şi de dorinţă. Visez şi zbor alături de gâze, de păsări şi de fluturi. Adulmec arome, fur energie din natură şi mă hrănesc cu nectar proaspăt.
Respir!
Trăiesc!
Note de primăvară, de G. Bacovia
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Vis de-albastru şi azur,
Te mai văd, te mai aud!
Oh, punctează cu-al tău foc,
Soare, soare…
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.
Dintr-un fluier de răchită,
Primăvară,
O copilă poposită la fântână
Te îngână
Pe cîmpia clară…
Verde crud, verde crud…
Mugur alb, şi roz şi pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi azur.
