Am auzit ceva similar zilele trecute la BBC si am realizat ca nu este deloc o metafora, ci doar crudul adevar. Din orasul care se mandrea ca nu doarme niciodata din acea teama de a nu pierde ceva (Fear Of Missing Out sau FOMO cum ii spun new yorkezii), New York a devenit dintr-o data orasul care nu mai poate sa doarma. La inceput poate ca de prea multa liniste -nefireasca in NYC- (cerul fara avioane, largile bulevarde fara arhicunoscutele taxiuri galbene, trotuare fara turisti)…. iar mai apoi poate ca de sunetul strident al sirenelor de ambulante care se inmulteau parca pe zi ce trece si oarecum parca simteai cum se apropiau mai mult de tine. (ca o paranteza acum cand scriu, aud sirene). Mai intai s-au auzit in departare, apoi mai aproape si mai aproape, pana cand inevitabil te gandesti, ca ar putea ajunge si la tine pe strada. Ti-e frica chiar si fara sa te uiti la stiri. Doar gandindu-te cate sirene auzi pe zi in izolarea ta in casa.
Nu am vrut sa scriu nimic trist sau negativ, nu am vrut de fapt sa scriu absolut nimic in perioada asta, pentru ca nu am vrut sa emit nicio parere si nici sa sustin/infirm vreo idee conspirationista, dar in ultima vreme primesc mesaje de la cunostinte- persoane cu care sunt in contact in mod obisnuit dar si de la persoane cu care nu sunt neaparat intr-o stransa legatura dar ingrozite probabil de ce aud despre New York. Asta m-a facut sa ma intreb: oare cat de cumplite par stirile cand te uiti la TV?? Pai poate ca daca nu esti implicat direct…nu prea par si poate ca asa si trebuie sa fie .
Cat despre realitate….da, este dura si cumplita…cum altfel sa pot sa o descriu? Cand aflii despre cunostinte, colegi, vecini, oameni apropiati sau nu…care au trecut prin iad dupa ce s-au infectat sau care au pierdut oameni dragi sau rude din cauza virusului? Sau cand vezi aproape la fiecare spital din New York atasat un tir din ala mare frigorific unde stii ca se pun cadavre? (“the city’s mobile morgues”). Apoi vezi camioane sau vanuri de la U-Haul (o cunoscuta companie care se ocupa de fapt cu mutatul/caratul mobilei atunci cand te muti)- transporta acum cadavre de la azilele de batrani sau spitale la casele funerare. Am vazut cu ochii mei vanurile acestei companii in oras cu o mica hartie lipita pe geam: “funeral”.
Strazi pustii, trenuri si statii goale , cozi afara inainte sa intri in magazine (alimentare sau farmacii ca altele nu prea sunt deschise) cozi apoi si la casele de marcat, de si daca iti trebuie doar un produs sau doua dupa ce pierzi atata timp la coada, te trezesti cumparand si alte fleacuri fara sa fii nici paranoic, nici speriat de bombe. Din cauza asta majoritatea firmelor consacrate de livrare alimente au primit extrem de multe solicitari incat nu au mai putut face fata. Au aparut si altele noi, dar in scurt timp au fost acaparate si suprasolicitate de cereri si ele. Se confrunta nu numai cu numarul mare de cereri dar si cu numarul scazut de angajati care fie stau acasa izolati (poate cineva sa-i blameze???) fie au contactat virusul si sunt in carantina. Metroul new-yorkez arhicunosct pentru programul non-stop, si-a oprit pentru prima data in istorie trenurile pe timpul noptii pentru dezinsectie si curatare…. Despre ce alta realitate sa mai povestesc?!
Joburi, cursuri, sedinte, consultatii s-au mutat pe internet – de parca nu era deja suficient de alarmat si inainte timpul nostru petrecut in mediul online. Platforma Zoom a cedat si nu o data dar deja este privita ca o noua norma- noul nostru stil de viata. Ne putem muta oare toata viata online ?
Si bineinteles ca sunt si acei foarte multi care nu au suferit doar de virus, dar si de criza economica ce incepe sa faca ravagii si printre new-yorkezi. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta, am promis la inceput ca descriu doar ce am auzit/vazut eu cu urechile/ochii mei- experienta mea asa cum e.
Dar!!! Coronavirus nu a strivit totusi personalitatea carismatica si optimismul marelui oras. Pe langa numarul alarmant de persoane infectate sau de decese, exista si momente inaltatoare in fiecare zi: masini de pompieri sau politisti care zilnic opresc in fata spitalelor pentru a aplauda eroii orasului- cadrele medicale- comapanii sau oameni simpli care doneaza si livreaza pe gratis mancare sau echipamente de protectie spitalelor sau altor institutii aflate in prima linie, Blue Angels si Thunderbirds (avioanele US Navy si Air Force) au oferit un spectacol aviatic pentru a onora pe cei care lupta impotriva Covid-19, iar faimosul Empire State Building este luminat in fiecare seara in alb si rosu in semn de multumire pentru cei ce lucreaza pe ambulante si la urgentele spitalelor Covid.
God bless this world ! Dumnezeu sa ne pbinecuvanteze!
P.S. In primii ani ai mei in New York am auzit adesea oameni grabiti, ocupati, stresati, intr-o continua miscare, scrasnind uneori printre dinti “f*cking tourists”- la inceput nu am inteles, apoi am experimentat pe propria piele despre ce era vorba: despre tine care te duci la job, esti grabit si poate in intarziere si incerci din rasputeri sa maresti pasul , sa urci/cobori 2-3 scari deodata, chiar si sa alergi pentru a castiga 2 minute ….Dar nu ai nici cea mai mica sansa din cauza multimii permanente de oameni care umpleau strazile pana la refuz si care nu numai ca te puneau in imposibilitatea de a depasi, dar iti si incetineau ascensiunea ….(nu continui ca am vrut sa fie ca o gluma de final).
Express Yourself 