Am pierdut o primavara fara sa realizam si fara voia noastra. Am pierdut pomii infloriti, narcisele, lalelele, liliacul….
Le-am pierdut nu pentru ca nu s-au intamplat ci pentru ca vietile noastre au fost pe pauza, nu am mai avut ochi sa descoperim si am uitat cum sa ne bucuram.
Am intrat aiurea intr-o carantina a sufletului izolandu-ne cu ochii mintii inchisi. Am inchis magazine si strazi, trenuri si avioane, afaceri si locuri de munca, cabinete si birouri, institutii, hoteluri si restaurante, baruri, vacante, muzee, teatre, cinematografe, plaje si parcuri, biserici, case funerare, cimitire, scoli si universitati …
Dar ochii …ar fi trebuit sa-i tinem cu totii deschisi…sa intelegem ce se intampla, sa meditam, sa reflectam, sa ne rugam …sau cel putin sa observam ca, chiar daca vietile noastre si toate cele enumerate mai sus au fost puse pe pauza ….natura si-a urmat cursul firesc: pasarile cerului isi construiesc cuiburi si se pregatesc sa depuna oua, firul ierbii a incoltit, pomii au infrunzit si au inflorit si toate florile au zambit primaverii.
Timpul nostru nu a fost pe pauza, l-am pierdut iremediabil…ar fi fost frumos sa fi putut sa il punem pe pauza, sa ne reluam vietile exact de unde le-am lasat fara pierderi si fara frustrari….primavara abia sa inceapa si noi sa primim energia naturii care revine la viata….
Vom pierde oare si vara si toamna si anul intreg ?!
