In ulltima vreme se intampla tot mai des sa fiu intrebata (in diverse circumstante si diferite cercuri) cum mi s-a schimbat viata datorita pandemiei sau ce am invatat de pe urma acestei pandemii…??!!! Si, sincer m-am saturat sa aud raspunsuri malitioase de gen: “mi-am descoperit adevaratul EU” sau “m-am descoperit intr-o lumina noua”, “vad viata total altfel…”, “am invatat sa fiu recunoscator universului pentru fiecare noua zi” sau ca “sanatatea e mai presus de orice”…. Chiar asa??? Vai, ce profund!
Hai sa ne dezmeticim si sa recunoastem ca majoritatea dintre noi nu a invatat nimic din situatia data….pai ce, aveam nevoie de pandemie ca sa inteleg ca sanatatea este importanta si ca trebuie sa multumesc fiecarei noua zi??? Nu am invatat NIMIC si viata nu mi s-a schimbat cu NIMIC. Nu exagerez. Fac exact aceleasi lucruri ca si inainte de pandemie, poate un pic diferit, dar viata mea nu s-a schimbar in absolut niciun fel. Ce am invatat? Tot nimic. Pai ce sa invat? Cum sa ma spal pe maini? Sau cum sa agat o masca dupa urechi??? Ah, stai. Da, am invatat ceva: cum sa manevrez platforma Zoom , nu ca ar fi ceva care necesita ore de training, ca na, doar si copiii de gradinita o acceseaza, dar doar ca am fost nevoita sa o includ in “treburile” cotidiene, ceea ce inainte nu era necesar. Atat. Hai sa fim onesti ca nu ne-a invatat nimic pandemia asta.
Doar daca in timpul carantinei ai scris 3 scenarii de film sau 2 romane sau daca ai realizat vreo opera de arta, indiferent ce o fi ea, sau ai infiintat o noua aplicatie pe telefon sau ai descoperit un nou tip de afacere, sau ai inventat ceva cat de mic….atunci da, nu la tine ma refer.Noi, astialalti, care doar ne-am uitat la Netflix sau Prime cat e ziua de lunga si am iesit la alergat in parc si am organizat intalniri virtuale cu te miri cine, sau am postat vrute si nevrute pe diferite retele de socializare…da, noi nu am facut nimic si nu am invatat nimic, hai sa nu ne mai dam rotunzi cu descoperirea de sine!
In timpul ciumei bubonice din 1592 ( da, pe vremea lui William Shakespeare!)- orasul Londra a fost inchis complet (hm! ca si acum…), s-au pus lacatele la teatre si multi actori au ramas fara joburi, fara bani si in ultima instanta chiar fara un acoperis deasupra capului. Shakespeare insa, a scris memorabila piesa “King Lear” in timpul carantinei. De fapt, mai toata viata lui a fost marcata de pandemii, cand a pierdut o gramada de oameni dragi si a trait dintr-o carantina in alta, timp in care a creat in izolarea asta impusa si fortata, mai toate capodoperele lui.
Deci chiar nu trebuie sa ma gandesc de doua ori ca sa spun ca viata nu mi s-a schimbat cu NIMIC in timpul pandemiei, chiar daca oamenii largesc ochii cand ma aud, ca si cum ei ar fi facut ceva remarcabil si eu nu. Dilema de fapt ramane aceeasi. Atunci ca si acum: “to be or not to be”???
