Express Yourself

Trebuie să scriu. Pentru că fulgerul e aproape şi văd norii învolburându-se, iar eu trebuie să trec prin ei. Trebuie să scriu, pentru că viaţa mea scurtă se poate opri aici, acum, peste câteva zile…
Pentru că, luată de val, mă gandesc prea mult la viitor şi uit sau amân, la fel ca poate, foarte mulţi alţii, să-mi trăiesc prezentul. Lumea se schimba, e atat de diferita fata de acum sa zic 15-20-25 de ani! Insa timpul a ramas la fel de ireversibil cum a fost mereu, de cand s-a inventat notiunea de timp. Timpul ne limiteaza existentele noaste efemere si pare ca suntem niste sclavi ai timpului.

Oare am uitat cand eram copii, si timpul parea nelimitat si oarecum nedefinit? Cand ne trezeam dimineta si ziua parea lunga si fara sfarsit iar noi copii prea preocupati sa exploram, sa cunoastem, sa traim in clipa prezenta, fara a intelege prea clar notiunea de “maine”? Fara sa vrem sa dormim de parca intuiam ca am avea ceva de pierdut daca ne dedicam somnului…

Somnul ne fragmentează viaţa, parcă aşa spunea Emil Cioran, şi avem nevoie de astfel de fragmentări, căci altfel timpul s-ar scurge continuu şi linear, iar viaţa noastră poate că ar fi mai plictisitoare decât este deja….Adică avem nevoie de ziua de luni, ca să începem o nouă săptămână, avem nevoie de revelioane, ca să începem câte un nou an şi să ne putem face planuri de viitor….toţi facem asta, nu-i aşa? La 12 noaptea, “la cumpăna dintre ani”, tot omul îşi pune dorinţe, vrea schimbare şi se gândeşte cât de frumos îi va fi viitorul…..dar de fapt…..după două-trei zile când totul revine la starea de normalitate, toţi ne întoarcem la rutina zilnica , ne gândim iar cum va mai trece o zi şi încă una…..lăsându-le practic să treacă una cate una, dar netrăindu-le! Uitand sa mai fim copii si sa traim, sa vrem sa cunoastem, sa vrem macar sa fim asa…fara griji.
Pentru că suntem mult prea preocupaţi de viitor când de fapt, ar trebui să ne bucurăm de clipa prezentă, să nu o mai lăsăsm să ne scape printre degete, să o trăim la maxim, să o savurăm ca pe o prăjitură delicioasă, să profităm de ea cât putem noi de mult, să-i dăm unicitate, să nu ne mai raportăm la timp în fiecare secundă…..şi să ne facem de acum încolo…planuri de trăit prezentul!

Căci un foarte mare păcat ar putea fi… viaţa netrăită! Visele lăsate să moară! Idealurile neatinse! Ţintele ratate!

Hai să nu mai permitem timpului să ne fure vieţile!”Existăm în întregimea fiinţei noastre trăind momentul şi exprimându-ne liber !!! (Debbie Ford)

Fiindcă şi Eminescu ne atenţiona atât de frumos în poezia “Stele-n cer” de fragilitatea fiinţei umane şi de faptul că timpul trece fara intoarcere:

“Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?”

“Timpul este o peliculă de film care rulează înainte, niciodata înapoi, chiar atunci când este resuscitată din trecut…”(Lamar Roberts)