Nu stiu altii cum sunt, dar eu iubesc diminetile. Nu am nicio problema cu trezitul dis-de-dimineata, inainte sa se lumineze. Imi place rasaritul soarelui si imi place cand ziua se ingana cu noaptea inainte ca sa preia suprematia asupra intunericului. Nici nu mai pot dormi daca s-a facut lumina. Soarele, cu energia lui, ma trezeste.
De asemenea, imi place sa am in jurul meu oameni matinali, cu care sa imi beau cafeaua si impreuna cu care sa pot admira raze de soare, picaturi de ploaie, ceata sau cer cenusiu-noros, (depinde de starea vremii si de anotimp)- pentru ca, dupa parerea mea, totul are alt farmec devreme dimineata.
Parca si cafeaua bauta dimineata are gust mai bun decat cea bauta mai tarziu. Alta savoare, alta aroma. Buna de tot.
Energia diminetii nu ar trebui ratata, este intotdeauna pozitiva, buna, vibranta! Nu ma pot sabota sa pierd dimineti. Nu ma pot sabota sa nu vad atat rasaritul cat si apusul soarelui, ambele imi completeaza existenta, ma fac sa simt ca fac parte din ceva complet si unic, de aceea nu imi place sa ma exclud din acest “sistem”. In cazuri exceptionale cand se intampla sa ma trezesc mai tarziu, ma simt fara energie, frustrata si letargica parca. Nici cafeaua nu are gust in zile din acestea, nici viata.
Daca ma trezesc dimineata, ziua pare mai lunga, am mai mult timp pentru mine si pentru tot ce mi-am propus sa realizez in ziua respectiva, iar la sfarsitul ei, nu simt altceva decat satsisfactia lucrului implinit. Energia diurna, solara este mereu benefica. Eu functionez la capacitate maxima dimineata si de aceea nu pot sa risc sa nu imi folosesc intregul potential si sa dorm.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu asa sunt: matinala (“early bird”). Tu cum te consideri? Early bird sau night owl?
Express Yourself 